sa fim din nou copii...

  Ma uit astazi in jur si vad foarte putin copii carora li se mai permite cu adevarat sa fie copii, si mai trist, care vor si simt nevoia sa fie copii.  Indiferent de clasa sociala,  situatia materiala, de varsta, fiecare persoana trebuia sa fie ea insasi, sa-si traiasca mereu clipa, sa se bucure de fiecare minut,sa stie  sa zambeasca indiferent de situatie, si sa treaca peste orice problema.

                Pe măsură ce anii trec, pe măsură ce ne maturizăm, placerea si exuberanţa copilăriei dispar. Devenim mai serioşi, zâmbim mai puţin, nu ne mai bucurăm de orice lucru care ni se oferă, avem gusturi si pretenţii, nu mai credem în magie, nu mai credem in Moş Crăciun. Astfel, toata aceste lucruri duc la a vedea viata intr-un mod diferit de ceea ce se numeste copilarie, totul din jurul nostru fiind luat in serios, renuntand in final la placerea de a ne bucura de zambet, dans, joc, libertate.

Consider ca frumusetea copilariei  consta, oarecum , in faptul ca noi,copiii, privim lucrurile altfel decat cei adulti, le privim cu simplitate, punem accent pe joc, zambet, bucurie,distractii si prietenii.

In concluzie, copilaria trebuie sa fie perioada viselor cu ochii deschisi, perioada in care jocul si zambetul sunt de nelipsit, lucrurile sunt simple si totul este posibil.  

            Copilăria este singurul moment al vieţii în care  totul trebuie trait la maximă intensitate si trebuie sa existe mereu in sufletul fiecarui om indiferent de varsta.